Scăderile de preţ promise de Constantin Stroe sunt, teoretic, binevenite, dar, în practică, am văzut că nu prea sunt convingătoare pentru un client român – şi asta deoarece majoritatea salariaţilor din România sunt plătiţi în lei, nu în euro. Iar o potenţială variaţie de 200-300 lei pe lună în ce priveşte rata leasingului sau a creditului auto sperie pe oricine.
Mă miră şi acum faptul că vechea versiune Dacia Logan are acelaşi preţ cu Dacia Logan facelift. Într-un editorial din noiembrie 2008 remarcam că se impune o ieftinire a maşinilor Dacia Logan dinaintea faceliftului din vară. Probabil clienţii mai descurcăreţi reuşesc să negocieze la sânge cu dealerii în cazul acestor versiuni pentru obţinerea unor discounturi grase. Dar de ce nu vine Dacia în întâmpinarea potenţialilor clienţi cu o scădere drastică de preţ pentru Dacia Logan ante-facelift?
Există destui clienţi de Dacia Logan care ar putea fi câştigaţi prin sistemul buy-back, în condiţiile în care maşinile date de aceştia ca avans s-ar vinde foarte ieftin ca maşini second hand, concurând realmente hârburile aduse în ţară. E un efort prea mare pentru Dacia acest lucru?
Orice ţară cu industrie auto ia măsuri pentru protejarea fabricilor proprii. Şi la noi s-a promis un ajutor guvernamental, atât pentru Dacia, cât şi pentru Ford. Dar de ce nu se adoptă şi alte măsuri, cum ar fi eliminarea TVA pentru o perioadă sau creşterea primei de casare pentru cei care cumpără Dacia? Dacă e criză economică, nu acum e momentul să fim naţionalişti?
În concluzie, ceva-ceva se mişcă la Dacia, iar criza economică este principalul factor care influenţează noile decizii (care, din păcate, fac şi victime colaterale, o parte dintre angajaţii Dacia urmând a fi concediaţi). Eu unul sper să vedem nişte rezultate palpabile cât mai repede în ce priveşte ieftinirea reală a maşinilor Dacia şi atragerea clienţilor în mod corect.
Pentru că se poate!
Declaraţia lui Constantin Stroe, că Dacia ar putea reduce preţurile şi acest lucru s-ar traduce într-un avantaj pentru client de 1.700-2.000 euro, pare, la prima vedere, o veste extraordinară pentru potenţialii clienţi.
Oare câţi îşi fac deja planuri: "acum e momentul să-mi iau maşină nouă la superofertă! Cât e cea mai ieftină Dacia? 6.400 euro, deci minus 2.000 înseamnă Dacia Logan 1,4 cu ABS la doar 4.400 euro, nou-nouţă! Îmi cumpăr!" Numai că la dealeri s-ar putea să întâmpinaţi nişte probleme cu acest calcul…
În primul rând, este vorba de un avantaj pentru client considerându-se prima de casare. Deci dacă nu ai o maşină veche de dat la Remat, la revedere avantaj client – rămâi în cel mai bun caz cu maximum 1.000 euro discount.
În al doilea rând, acest discount nu s-a precizat dacă e valabil pentru toată gama sau doar pentru anumite versiuni (din punct de vedere al producătorului, e mai rentabil să aplice discountul pe versiunile mai scumpe). Din declaraţia lui Constantin Stroe reiese că "avantajul pentru client, de circa 1.700-2.000 de euro, ar fi pentru un model Dacia de 10.000 de euro".
Deci, dacă scădem prima de 1.000 euro, rămânem cu un discount de maximum 10%. Acest discount, dacă ar fi aplicat la cel mai ieftin model (Dacia Logan de 6.400 euro), ne-ar duce la un preţ teoretic minim de 5.760 euro. Deci cu 1.360 euro mai mare decât preţul calculat iniţial în fugă, datorită entuziasmului. În plus, am putea avea surpriza ca modelul de bază nici măcar să nu beneficieze de acest discount…
În al treilea rând, iată ce remarca un user imediat după publicarea articolului:
Deci, în practică, pentru clientul român suma rămâne aproape aceeaşi, dar factorul psihologic "Dacia mai ieftină cu 2.000 euro" trezeşte interesul imediat, nu?
Cam care credeţi că va fi reacţia numeroşilor potenţiali clienţi când vor afla aceste lucruri? Problema la Dacia rămâne aceeaşi: majoritatea celor care au o maşină foarte veche (în principal Dacia 1310) nu au de unde să mai scoată cel puţin 6.000 euro pentru un Logan nou, mai ales în condiţiile actuale de criză economică.
Mare parte dintre aceştia, din păcate, cad pradă samsarilor care au oferte de maşini second hand la jumătate de preţ, char dacă şi acelea pot intra în categoria hârburilor. Dar oamenii au impresia greşită că rămân cu două maşini: aia veche, că e bună şi Dacia până la urmă, plus una "nouă", că doar e marcă serioasă vestică…
Aşa încât Dacia se luptă cu mentalitatea oamenilor şi cu lipsa acestora de fonduri. Deci îmi pare rău să o spun, dar aceasta nu este "marea ofertă" pe care o aşteptam de la Dacia.
Nu am terminat: cum rămâne cu noua motorizare, mai modernă şi chiar mai ieftină?